Prezentul din trecut. Istoria pe care nu o înveți la școală

Ioan-Aurel Pop urmărește viața românilor din jurul anilor 600–700 până la 1700. El cercetează oamenii din preajma Dunării, Nistrului și Tisei, dar și pe cei din apropierea Carpaților. Aceștia împărțeau aceste ținuturi cu multe alte grupuri. Cultivau pământul și creșteau animale. Construiau case și biserici și întemeiau instituții. Purtau războaie atât pentru a se apăra, cât și pentru a-i ataca pe alții.

Această carte de istorie folosește imagini pentru a-și spune povestea. Se adresează cititorilor care abia descoperă subiectul. În ansamblu, acoperă perioada din Antichitate până la Școala Ardeleană. Pop se întreabă ce îi deosebea pe români de vecinii lor. Le cercetează rădăcinile romanice și forma proprie a credinței ortodoxe. Cele două state ale lor au fost, în cea mai mare parte, libere. Pop le compară cu regatele și imperiile din apropiere. Principi și voievozi conduceau aceste state, care aveau instituții românești. Totuși, cam jumătate dintre români trăiau sub alți stăpânitori. Unii locuiau în Regatul Ungariei. Alții trăiau în ținuturi otomane de pe ambele maluri ale Dunării.

Pop leagă trecutul de identitatea oamenilor de astăzi. El susține nevoia unor relatări oneste, întemeiate pe izvoare istorice. Munca sa cu vechile hrisoave îl ajută să explice acest demers. Arată cum folosesc asemenea izvoare cei care studiază istoria. Imaginile ajută la înțelegerea textului. Cartea întreabă de ce contează trecutul și cum continuă el să modeleze viața de astăzi. Pop se sprijină pe experiența sa de istoric și profesor.