Pribeag prin poienile verii

Inaltarea la iarna

Niciodata padurea n-a tipat atat de tare de placerea sfarsitului de toamna! Niciodata soarele n-a ars atat de bland precum o candela agatata la icoanele cerului! Niciodata nu m-am simtit mai inflorit, gatit ca un mire, asteptand, frematand, iarna!


Aflat la cea de-a patra aparitie editoriala, Vasi Cojocaru Vulcan se dezvaluie cititorilor sai ca un veritabil fenomen al literaturii contemporane. Fost miner in Valea Jiului, retras din abataj inainte de vreme (din cauza unei boli profesionale), s-a angajat cu toate energiile in subteranele luminoase ale cuvintelor. Scrie rafinate haiku-uri si tanka, in spiritul poeziei orientale, dovedind nu numai o buna cunoastere a regulilor, ci si capacitatea de a crea o densitate a imaginilor, o simplitate a enuntarii. Sunt calitati ce se vad confirmate in recentul volum, in care tonul ceremonios, apelul indirect la imagini, echilibrul dintre spunere si sugestie creeaza o remarcabila tensiune expresiva a lirismului. Aflat la deplina maturitate a artei sale, Vasi Cojocaru Vulcan se dovedeste o voce profunda, aflata in etapa tuturor decantarilor. - Ion Cristofor