Prizonierul visului stacojiu

Lucien Baert pleacă în Uniunea Sovietică în 1939. Născut în 1918, el s-a alăturat mișcării tineretului comunist. Speră să vadă viața pe care i-o promit convingerile sale politice. În schimb, găsește actori care joacă rolul unor țărani în fața oaspeților străini. Apoi, autoritățile îi înscenează acestui vizitator vorbitor de rusă o acuzație de spionaj.

Este condamnat la opt ani de muncă silnică în Urali. În 1942, pleacă pe front. Ia actele unui camarad mort și devine Matvei Belov. Povestea lui se desfășoară în cadrul călătoriei unui cineast în taigaua sovietică. Filmul urmărește străinii atrași de visul sovietic.

Lucien petrece 28 de ani în URSS, dintre care 14 în Gulag. Se întoarce pe ascuns în Franța, în vara lui 1967. Un jurnalist îl ajută să-și publice povestea, transformându-l într-un erou antisovietic. Dar el se simte sfâșiat între cele două identități ale sale. Se teme și că noii aliați îl folosesc în propriile scopuri.

Șapte ani mai târziu, revine în URSS. Se stabilește într-un colhoz din Rovnoe. Acolo, oamenii împart puținul pe care îl au și se ajută între ei. Destrămarea Uniunii Sovietice și ascensiunea oligarhilor amenință această viață în comun.

Andreï Makine îmbină aventura istorică și iubirea cu întrebări despre credință și apartenență. Romanul explorează istoria Franței și a Rusiei prin viața unui om împărțit între două identități. Se întreabă ce face ca o cauză să merite sacrificiul vieții. Totodată, pune în balanță legăturile umane și credința cu materialismul comunist și capitalist.

Alexandra Cozmolici a tradus textul din franceză și a adăugat note. Această ediție face parte din colecția Biblioteca Polirom. Actual. Un roman anterior al lui Makine, Testamentul francez, a câștigat Premiul Goncourt și Premiul Médicis.