Propaganda comunista antimonarhica in Romania (1944–1989)

Astazi este bine stiut ca prabusirea regimurilor comuniste aflate in sfera de influenta a Uniunii Sovietice nu a coincis cu reinstaurarea monarhiilor constitutionale. Ce se stie mai putin este ca un simplu exercitiu de logica arata ca tarile postcomuniste – mai ales Romania, Ungaria si Bulgaria – sunt in deplina continuitate a propriilor regimuri comuniste. La 23 august 1944, cand Ion Antonescu a fost destituit si arestat, regimul sau de dictatura s‑a incheiat prin reintroducerea constitutiei din 1923, si nu prin redactarea uneia noi. In acel caz a fost vorba despre un act fundamental vechi de 21 de ani, care insa n‑a fost uitat, ba chiar a fost privit drept reprezentativ pentru democratia romaneasca. La sfarsitul lui 1989 acea constitutie implinea 42 de ani de cand a fost abolita prin forta, exact dublul varstei sale din 1944. Sa fie aceasta marja in care o institutie regala poate sa fie uitata? Pentru a raspunde, poate ca ar fi mult mai bine sa estimam ce nu a fost uitat in 23 august 1944; anume, normalitatea. In timpul a trei regimuri dictatoriale si a unui razboi cumplit, monarhia a continuat sa reprezinte o continuitate constitutionala si, dupa plecarea lui Carol al II‑lea din tara, chiar ultimul instrument prin care democratia putea sa fie reinstituita. (din „Introducere”)