Psihosomatica

Cartea pe care ne-o propun cele trei autoare pe această temă este cuprinzătoare, tratând etiologia, prevalența, caracteristicile ce țin de vârstă și diversele categorii de boli psihosomatice, luate în parte. Sunt prezentate teorii și puncte de vedere specifice, atât din perspectiva DSM-5, cât și a altor lucrări de referință. Vinietele de caz sunt ilustrative pentru tulburările descrise și instructive pentru cei care doresc să pătrundă în acest fascinant domeniu. Psihosomatica este o carte mai mult decât utilă oricărui student și masterand la psihologie clinică și psihoterapie și, desigur, specialiștilor din această arie interdisciplinară. Margareta Dincă este profesor universitar la Facultatea de Psihologie a Universității Titu Maiorescu și coordonator al laboratorului de Psihologie socială și cross-culturală din cadrul Institutului de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu – Motru" al Academiei Române. Interesele profesionale vizează domeniile psihologiei dezvoltării, psihodiagnosticului, consilierii psihologice, dar și al psihologiei cross-culturale. De asemenea, este supervizor în psihologie clinică. Mădălina Petrescu este psihoterapeut principal, doctor în psihologie, cu o experiență de peste 15 ani în domeniul psihoterapiei de grup, individuale și de familie. Este formator și supervizor în domeniul psihoterapiei cognitiv-comportamentale, profesor asociat în cadrul Universității Titu Maiorescu din București. Ana-Mihaela Popișteanu este medic rezident psihiatru, absolvent al Universității de Medicină și Farmacie Carol Davila din București. De asemenea, este psihoterapeut de orientare cognitiv-comportamentală. Pentru a înțelege corect importanța psihosomaticii ca domeniu, în egală măsură, al psihologiei și al medicinei, este suficient să analizăm incidența acestui tip de patologie în cabinetele medicale. Studiile arată că 20-25% dintre toate vizitele la medicii de familie sunt pentru simptome uşoare, fără o cauză organică. Iar 20-40% dintre pacienţii care ajung la medicii specialiști nu pot fi diagnosticați, căci prezintă aceste simptome „inexplicabile" sau „funcţionale" (Vraști, 2019) . Alte studii arată că prevalenţa simptomelor inexplicabile medical este între 5% şi 65% la nivelul îngrijirilor primare şi între 37% şi 66% în clinicile de specialitate. Autoarele