Puntea artelor

Tentatia magnificarii excesive a valorilor autohtone compor-ta nu putine primejdii. Pe cele, mai ales, de a suscita acuzatii de 'protocronism&', de etnocentrism, de 'localita&', de pasunism sau 'esprit de clocher&', de ignorare a tabloului mondial al evolutiilor in domeniul vizat, acuzatii care, e adevarat, pot fi drepte sau ne-drepte: criteriul ramane legat de o chestiune de relativizare si de dozaj, deci de procedari inzestrate prin excelenta cu o foarte firava vocatie consensuala. Am mai evocat, cu alt prilej - vorbind despre romanele lui D. Tepeneag, pe care nu le socoteam inferioare celor ale nobelizatului Claude Simon - de riscul reeditarii sindromului 'Notre grand Arghiropoulos&', ironizat (cu simpatie, totusi!) de E. Lovinescu in Aquaforte. Tot cautand, insa, sa evitam acest risc, ajungem sa ne expunem altuia: cel de a subaprecia, in pofida evi-dentei, un numar, deloc mic, de valori certe ale literaturii noastre postbelice. Nicolae Barna