Randuiala firii

„Randuiala firii este una dintre bombele cu ceas ale literaturii. [...] Aceasta carte a zacut ascunsa in biroul lui Samuel Butler vreme de treizeci de ani, abia asteptand sa arunce in aer familia victoriana si, odata cu aceasta, intregul edificiu maret al romanului victorian, cu pilastrii sai de sustinere cu tot...”   „Daca vreodata casa mea ar fi cuprinsa de un incendiu, singurul roman victorian pe care l-as salva din flacari ar fi Randuiala firii... Fiecare scriitor contemporan care are un simt dezvoltat al ironiei ii este, probabil, intr-o oarecare masura, indatorat, direct sau indirect, lui Butler, care a avut nenorocul de a fi un om al secolului al XX-lea nascut in anul 1835.”   William Maxwell, The New Yorker SAMUEL BUTLER (1835−1902) s-a nascut in Langar, Nottinghamshire, intr-o familie de clerici. Acela care avea sa devina unul dintre cei mai iconoclasti autori victorieni si care avea sa inspire scriitori dintre cei mai diversi, de la G. B. Shaw la E. M. Forster si de la D. H. Lawrence la James Joyce si Aldous Huxley nu a avut deloc o cariera literara in adevaratul sens al cuvantului, probabil pentru ca, fiind un ganditor original si profund, i-a fost imposibil sa se inregimenteze intr-o grupare literara, nefacand parte din nicio coterie si neputand fi descris ca apartinand niciunui sistem, niciunui curent literar. In plus, literatura a reprezentat doar una dintre pasiunile sale, caci a fost, totodata: pictor, compozitor – Gavote, menuete, fugi si alte scurte compozitii pentru pian (1885), Narcis (1888), Ulise, un oratoriu (1888) −, traducator – Iliada (1898), Odiseea (1900) −, pasionat cercetator amator al teoriilor evolutioniste de inceput – Viata si obicei (1878), Evolutionismul, vechi si nou... (1879), Memorie inconstienta (1880), Norocul sau siretenia... (1887) −, teolog – Dumnezeu cel stiut si cel nestiut (1909) −, critic literar – Autoarea Odiseei (1897), Sonetele lui Shakespeare reconsiderate (1899), Umorul lui Homer si alte eseuri (1913) −, dar si critic de arta – Alpii si sanctuarele din Piemont (1881), Ex voto (1888). Cele mai importante lucrari ale sale, acelea care i-au adus gloria, fie ea si postuma, raman insa scrierile sale literare, pline de forta de a critica societatea victoriana in modalitati pline de satira amara si sarcasm. Acestea aveau sa il ridice la statutul de autor filozofic si vesnic paradoxal: Erewhon (1872), Erewhon revizitat douazeci de ani mai tarziu (1901) si Randuiala firii (1903).