Răvaș pe-o floare

Uitand de toamne Suntem ca niste umbre speriate - Iubiri tarzii, destine ravasite, Doi crini ce-au inflorit pe jumatate Din muguri de cuvinte nerostite Ca doua lacrimi curse pe-o marama Pasim pe lespezi reci de-nsingurare De parca toate toamnele ne cheama Cand verile-s doar semne de-ntrebare Cand ratacesti pierzandu-te in ganduri Dintre taceri o soapta te indeamna S-ascunzi ravasul toamnei printre riduri Arzand pe-altar de maci sa uiti de toamna. Chiar daca bem tacuti, din pumni, arsura Atator brume, suflete-ntomnate Mai rasfoim, arar, visari cu gura Doi crini ce-au inflorit pe jumatate...


Poezia Georgetei Resteman pastreaza farmecul "dulcelui stil clasic", virtutile prozodiei artizanale, create cu migala. Muzica versului se aude in surdina, abia biruind tacerea: Ce toamna frumoasa-i tacerea din tine. Ne intalnim cu texte intimiste, de dragoste, simtim voluptatea interioarelor cu fotolii adanci si matase, cu o natura gingasa, grijulie cu oamenii oferindu-le placere si prin intemperiile ei, blandele ploi. Chiar daca nu ninge intre noi cu diamante, vom aprecia din plin aceasta lirica senina. - Horia Garbea