Descriere

Imagineaza-ti un barbat care tuseste permanent, de ceva vreme. Tusea il tine treaz jumatate de noapte si ii intrerupe orice conversatie mai lunga de un minut sau doua. Tusea devine atat de sacaitoare, incat omul merge la medic. Medicul ii face o serie de analize. Cancer pulmonar. Mai departe, imagineaza-ti ca medicul stie prea bine cat de socanta va fi o asemenea veste nemiloasa. Prin urmare, nu il instiinteaza pe pacient despre cancer, ci doar scrie o reteta pentru un medicament puternic impotriva tusei, spunandu-i ca in scurt timp va incepe sa se simta mai bine. Barbatul este foarte multumit de prognostic. Fireste, incepe sa doarma mai bine noaptea. Pare-se ca siropul de tuse i-a rezolvat problema. Intre timp, extrem de silentios, cancerul ii macina trupul. Ca invatator si lider de biserica, discut cam in fiecare saptamana cu oameni care tusesc se lupta sufera se streseaza insala poftesc cheltuie isi fac griji renunta se indoapa cu medicamente se eschiveaza cauta. Toti acestia vin la mine si imi impartasesc framantarile lor. Se descarca de frustrari. Dau glas descurajarii. Isi dezvelesc ranile. Isi marturisesc pacatele. Cand stau de vorba cu oamenii, ei pun degetul pe ceea ce considera ca ar fi adevarata lor problema. Din punctul lor de vedere, si-au pus diagnosticul: nu se mai opresc din tusit. Iata insa ce am descoperit: interlocutorii mei vorbesc mai degraba despre un simptom, decat despre boala reala – despre adevarata problema –, care este intotdeauna idolatria.