Descriere

Transformarile din anii 2016-2018 reprezinta momentul in care regimul erdoganist a atins maturitatea. Statul a devenit instrumentul direct al unui proiect politic personal; opozitia a fost neutralizata; presa, disciplinata; justitia, remodelata; societatea civila, supravegheata; religia, integrata in actul de guvernare; iar politica externa, orientata spre autonomie si confruntare strategica.In acest interval, Turcia a incetat sa mai fie o „democratie imperfecta” si a intrat intr-o noua faza istorica: aceea a unui regim unipersonal, legitimat periodic prin vot, dar construit pe o arhitectura institutionala care ii garanteaza supravietuirea.”Aceasta carte este rezultatul unei duble obligatii: una intelectuala si una morala. Intelectuala, pentru ca Recep Tayyip Erdogan nu poate fi inteles nici prin hagiografie, nici prin demonizare schematica. Morala, pentru ca experienta directa a presiunii – chiar si episodice – te obliga sa abandonezi explicatiile sterile si sa incerci sa surprinzi realitatea asa cum este, nu asa cum se doreste sa fie perceputa.Am incercat, in schimb, sa-l prezint pe Erdogan ca produs al unei istorii politice specifice, al unor traume colective, al unei culturi a puterii si al unui proiect de stat care a reconfigurat profund institutiile, societatea si raportul dintre autoritate si libertate. Dar si ca actor care a impins deliberat limitele pana in punctul in care istoria devine o problema de securitate, iar cercetarea – un act suspect. Sa-l prezint cu partile sale pozitive. Pe baza propriilor sale decizii. Sa-l inteleg. Iar cei 24 de ani de cand conduce Turcia ne ofera o paleta larga la prima vedere dar destul de limitata cu privire la strategia politica.”Ionut Cojocaru