Regatul piticilor. Coroana de argint. Audiobook

Audiobook-ul Coroana de argint prezinta o nouă lume mitică, eroi, aventură, tâlc şi umor,caractere de care copiii se vor ataşa uşor. în plus vom redescoperi, prin intermediul acestei cărţi audio, universul fantastic al poveştilor, vraja şi emoţia, suspansul pe care doar poveştile ştiu să ni-l transmită, să ne bucure şi să ne facă să fim, măcar pentru cîteva momente, cu adevărat copii. Bogdan Pascal ne povesteşte că în Regatul Piticilor, care sunt mari făuritori din adâncurile peşterilor şi care o dată pe an ies la lumină să facă negoţ în lumea oamenilor, este mare zarvă. Camera Comorilor a fost jefuită. Paznicul Camerei, măreţul Rege al Şerpilor cu care Regele Piticilor avea o înţelegere străveche şi o prietenie lungă, nu e de găsit nicăieri. O spărtură în peretele camerei şi un tunel care duce mai adânc în peşteră sunt toate semnele rămase de la vandali. Pus de strajă la camera jefuită, eroul povestirii, piticul Teian se împrieteneşte cu unul din fiii Regelui Şarpelui, mezinul familiei. După ce străbat împreună Sala Duhurilor,acesta îi spune că unul dintre fraţi, căzând în patima lăcomiei a început să devoreze tot aurul din regat, apoi a râvnit la aurul din Regatul Piticilor şi, în lăcomia lui, a crescut imens, fără margini. Şarpele blestemat s-a transformat într-un şarpe de aur şi numai aurul era celce îi mai putea astâmpăra foamea. Acesta a jefuit în cele din urmă şi Camera Comorilor, înghiţind o parte din comorile de acolo, dar, totodată şi pe tatăl său, Regele Şerpilor. Teian se ascunde în momanele de bijuterii şi monezi, se lasă înghiţit de Şarpele de Aur şi pătrunde într-o lume magică, în care totul este de aur, dareste foarte frig şi rece, întrucât soarele de aur al acelei lumi nu dădea căldură. Se întâlneşte cu Regele Şerpilor, îi arată o diademă pe care şarpelecel mic i-o dăruise spre a câştiga bunăvoinţa tatălui său. Bucuros la gândul cămezinul familiei şerpeşti este încă în viaţă, Regele Şerpilor îi explicătânărului pitic că pentru a rupe vraja acelei lumi va trebui să se lupte cu uncăpcăun uriaş, de aur. Piticul porneşte la drum, fuge de locuitorii înfometaţi ai acelui tărâm, care voiau să îl mănânce. După alte peripeţii nimereşte la casa unuipitic făuritor care îi face un scut şi o secure. Ajunge la locul unde îşi avea sălaşul căpcăunul cu pricina. Cei doi se luptă fără a se izbândi unul pe celălalt. Îşi trag suflarea şi, căpcăunul de aur, lângă un foc de aur mănâncă un mistreţ de aur, iar eroul poveştii aprinde un foc din câteva torţe rămase din lumea de sus şi pune pe jăratec carne de vânat. Îi oferă din carne căpcăunului cel lacom, iar acesta, mâncând, devine din carne şi oase. Cei doi se luptă iarăşi, în cele din urmă piticul învinge. Vraja se sparge, iar toţi locuitorii captivi ai acelui tărâm sunt eliberaţi. Regele Piticilor îl numeşte urmaşul său pe piticul nostru, iar la încoronarea acestuia, Prinţul Şerpilor, şarpele cel mic, îi oferă piticului o coroană de argint bătută cu perle – perlele fiind lacrimile şarpelui când plângea de dorul părintelui său, prizonier sub lăcomia fratelui cel mare.