Regele

Donald Barthelme (1931–1989) s-a născut la Philadelphia, în Pennsylvania, însă a crescut în Texas, după ce familia lui s-a mutat la Houston pe când el avea doar doi ani. A urmat cursurile Universităţii din Houston, după care a lucrat o perioadă publicând articole în paginile de cultură ale cotidianului The Houston Post. O scurtă vreme a fost directorul Muzeului de Artă Contemporană din Houston, scriind în paralel ceea ce el numea „texte ciopârţite“. în 1962 s-a mutat definitiv la New York pentru a se dedica exclusiv carierei de scriitor şi a început publicând proză scurtă în The New Yorker. A scris patru romane – Albă ca Zăpada (1967), Tatăl mort (1975), Paradis (1986) şi Regele (1989), peste o sută de povestiri, publicate în volumele întoarce-te, dr. Caligari, Practici indicibile, acte nenaturale, Viaţa la oraş şi Tristeţe, precum şi nenumărate eseuri şi interviuri pe teme dintre cele mai diverse. A fost membru al Academiei Americane şi al Institutului de Arte şi Litere şi unul dintre laureaţii prestigiosului National Book Award. Ultimul roman al lui Barthelme, Regele, este o pseudo-alegorie a mitului Regelui Arthur şi al Cavalerilor Mesei Rotunde, puşi să trăiască în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Ironia lui Barthelme transpare insinuant în discrepanţele dintre lumea aşa-zis romantică a personajelor medievale şi societatea europeană din cel mai tulburat deceniu al secolului al XX-lea.