Respirație minerală

Respiratie mineralaCu patru decenii in urma, ii scriam in revista Familia poetului adolescent Alin Dobai: „E bine, chiar foarte bine. Lipseste, poate, doar putina indoiala.” Ma intreb acum daca n-ar trebui sa ma simt vinovata ca indoiala recomandata a reusit sa incline celalalt talger al balantei, incercand sa blocheze totul. Si as face-o, poate, daca nu s-ar fi dovedit, iata!, ca tot raul a fost spre bine si ca, dupa patruzeci de ani, poetul matur Alin Dobai revine tulburator la o poezie care isi impune, verificat prin tacere, misterul.Ana BlandianaCaz singular in poezia noastra, Alin Dobai debuteaza in volum dupa nu mai putin de patru decenii de la aparitia cu versuri in Flacara, sub girul lui Geo Dumitrescu. Suficient timp, putem spune, ca obsesiile creatoare sa se decanteze intr-o respiratie minerala autentica. Cu pretentii exhaustive (eros-pneuma-ethos-thanatos), cvadripticul pe care ni-l propune aici poetul nu cauta sa epateze, nici sa doseasca vulnerabilitatile personale. El se compune, mai degraba, intr-o harta afectiva minutioasa, cu zone hasurate de sondari insistente. Hieratica in abordarea iubirii si critica in raport cu autoritatea divina, instanta locutoare nu iese niciun moment din perimetrul propriilor exigente, lasand ca pe pastilele sale de ironie sa se formeze o crusta de melancolie. Prajina cu care cauta Alin sa ajunga la nivelul ideatiilor sale ramane insa alegoria. Daca vrea sa le sara ori sa le doboare? Buna intrebare!Mihok TamasAlin Dobai (n. 1969, Oradea) a scris si publicat versuri in adolescenta, apoi a tacut mai bine de trei decenii. S-a intors la poezie in urma cu patru ani. respiratie minerala e volumul sau de debut.