Retrofuturism. Spatiul sacru astazi

Volumul cuprinde o colecție de texte ale profesorului Augustin Ioan despre arhitectură, artă, spațiul sacru și relația arhitecturii religioase cu propriul trecut. Cum este făcut spațiul sacru? Dar retrofuturismul? Potrivit autorului „există două clase diferite de teritoriu natural pe care poate fi așezat spațiul sacru: a) unul vizibil diferit, în datele sale intrinseci excepționale, de ceea ce este împrejurul său; b) unul a cărui localizare este evidentă doar pentru cei aleși, câtă vreme aparența lui naturală nu este diferită de ceea ce este împrejur. Acest tip de spațiu sacru trebuie scos din ascundere prin ritualuri inaugurale, de consacrare a locului care să îl și descrie fizic, să îl stabilizeze și să îl facă vizibil adică și pentru restul comunității. Cum? În trei feluri: a) prin evidențierea limitelor sale exterioare; b) prin definirea centrului (omphalos, axă, arbore [al vieții], munte etc.); în fine, c) prin folosirea ambelor procedee adineauri descrise.” Retrofuturismul, în accepțiunea sa, cuprinde relația arhitecturii religioase cu propriul trecut. Lucrarea include articole scrise de Augustin Ioan și publicate de-a lungul timpului în Dilema veche și dialogul cu Î.P.S. Arhiepiscopul Chrysostomos despre arhitectură, artă și spațiul sacru din Biserica ortodoxă, în cuprinsul căruia, printre altele, se ating și punctele cele mai „dureroase” cu privire la starea actuală a temei. „Tema interesează, chiar dacă din motive esențial diferite, pe mulți. Nu e o carte „de specialitate”. Dacă ea va împinge, fie și cu o câtime, unul spre celălalt tranșeele noastre, ea își va fi făcut datoria; dacă nu, va rămâne mărturie că ÎPS Chrysostomos și eu nu am rămas „îngropați” în acest „război de poziții” și că ne-am asumat deopotrivă limitele spre a ne întâlni măcar în punctele lor de tangență”. Augustin Ioan