Romanul adolescentului miop

Romanul adolescentului miop urmărește povestea unui băiat timid. El încearcă să scrie un roman, dar nu reușește. Îi observă atent pe ceilalți, dar se teme de părerile lor. Se teme că vederea slabă îl face să pară urât, slab și inutil. Colegii de clasă se laudă cu succesele lor la femei. El stă deoparte atât de băieți, cât și de fete. Totuși, scrie despre ei cu un umor tăios și mușcător. Această operă de ficțiune românească este potrivită și pentru elevii din clasele mari de liceu.

Mircea Eliade a început această primă carte a sa în 1924. Avea șaptesprezece ani și a continuat să lucreze la ea în 1925. Băiatul povestește întâmplările și participă la ele. Tot el comentează felul în care le scrie. Ultima frază revine la prima. Astfel, cartea pare închegată, dar încă în curs de formare. Ordinea și dezordinea coexistă.

Volumul cuprinde și Gaudeamus, o continuare inspirată din viața lui Eliade. A scris-o în 1928, la douăzeci și unu de ani. Ea leagă viața sa de ficțiunea sa și de eseurile publicate frecvent în presă. Lecturile sale vaste au contribuit la conturarea acelor eseuri. La fel a făcut și puternicul său elan spiritual. Filosoful Nae Ionescu i-a fost profesor la universitate. El i-a cerut lui Eliade să scrie pentru Cuvântul. În acea perioadă, Eliade ținea și un jurnal. Acesta s-a pierdut mai târziu.

Aceste opere fac parte dintr-un demers mai amplu. Eliade a căutat să consemneze viața sa și a generației sale. Scrisorile și memoriile sale fac parte din acest demers. Memoriile au apărut mai întâi în franceză. Demersul cuprinde și Maitreyi și Întoarcerea din rai (1934). Din el face parte și Huliganii (1935). Romanele de mai târziu caută să arate locul distinct al generației sale. Ele situează acest loc în istoria culturală a României. Această ediție face parte dintr-o serie dedicată lui Eliade.