Rostul unei vieți

Romanul Rostul unei vieti este dominat de dialogul sincer al unor ratiuni responsabile. Asistand la acest dialog, in calitate de cititor, nu te construiesti spiritual, ci te descoperi ca spirit propriu. Cand ratiunile se smeresc in fata propriilor neputinte de a argumenta existenta spiritului ca om in creatie, ele reusesc sa se salveze prin intuitia purtatoare de adevar. Tristetea nascuta din neputinta omului de a rationa viata in creatie trebuie preschimbata in bucuria de a renaste pe cont propriu in mod intuitiv. Dialogul lui Martin cu Andrei, doua ratiuni neputincioase, chiar daca responsabile, descrie orgoliul nefiresc al ratiunii. Doar pe fondul ratiunilor smerite, intuitia fulgera si deschide orizontul de lumina al spiritului. Scos la vedere, adevarul a ceea ce esti iti da forta sa mergi inainte.