S-a dus parfumul florilor de tei...

Autoarea romanelor ˮZbor peste noapte” si  “Giles. O alta viata” propune de data aceasta un nou tip de expresie, o reverberare a muzicii interioare prin intermediul versurilor. Mugurii luminii cresc intr-o cascada de ganduri, printre stropi de ploaie cazuti peste pamantul uscat dintr-o primavara renascuta, de azi si de odinioara… Apoi versurile, imbatate de culoare, aluneca printre anotimpuri si oameni, cautand ceea ce este unic si suprinzator, ceea ce ne face sa simtim, sa dorim, sa iubim. Sunt glasuri de visuri de dincolo de timp, sunt oameni si anotimpuri, sunt flori si destine, sunt vieti si suspinuri imbibate de vraja scurgerii peste noi a infinitului. Iar ilustratiile realizate de autoare isi impletesc vraja cu versurile intr-un veritabil poem al florilor, metafora a oamenilor, dar si a tot ce este minunat, dar trecator. Grafica uneste astfel sentimente, infioara si adanceste frumusetea miraculoasa pe care o adunam si o strangem in inima noastra. Frumusetea pe care nu vrem sa o mai lasam...