Să nu ne uităm la ceas

„Cum nu se poate mai tipic și mai concludent... O priveliște care spune totul despre exotismul acestei țări: Orientul și Occidentul oferite pe aceeași tipsie, un curcubeu cocktail.“ Aceasta este România din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, unde povestea de dragoste dintre Elvira Manu și colonelul Kurt von Sundlo se împletește cu o intrigă politică de zile mari și cu aventurile palpitante ale agenților secreți care luptă împotriva naziștilor.

Inegalabila Rodica Ojog-Brașoveanu își răsfață din nou cititorii cu un roman în care îmbină magistral proza de atmosferă și literatura de suspans.

„Elvira Manu surâse amintirii. Agenții naziști îl scutiseră pe colonel să facă eforturi pentru a simula culorile autenticului. Dimpotrivă, se ivise problema securității vieții Elvirei. Ticu Stratulat, agent proaspăt recrutat pe atunci, ca și ea, și mai cu seamă bătrânul Duca se dovediseră paznici de nădejde. Prințul activa în serviciul secret încă din timpul celuilalt război. Avea o răfuială veche de familie cu boche-ii. Fratele său, căpitanul de stat-major Anton Duca, capturat de ostașii lui Wilhelm, fusese asasinat după torturi bestiale. Ștefan ar fi iertat și poate uitat glonțul primit bărbătește, din față, pe câmpul de luptă. Crima odioasă însă, comisă în beciurile poliției militare germane din Cluj, se cerea plătită. Nu putea fi uitată în sipetul cu scrisori vechi de familie...“