Sapte ani de La Stejari

Autoarea Danuta Copacel a dorit sa-i faca cunoscut, oricarui cititor, folosul duhovnicesc, pe care Parintele Chiril Aionei, personajul principal din cartea intitulata sugestiv Sapte ani de „La Stejari”, l-a adus, prin marturia si trairile sale, in viata ei si a fiicei sale, dar si in viata celor ce, din diferite pricini, il cautau. Intr-o lume in care spiritualitatea de import este intalnita la tot pasul, in care teoriile si eruditia teologica sunt prea complexe, exemplele vii ale Parintelui Chiril, din care izvorau „cuvinte cu putere multa”, erau capabile sa se coboare din ratiune in inima omului, mai mult sau mai putin credincios. In carte sunt evocati ultimii sapte ani din viata acestui Parinte de vrednica amintire si pomenire, adica chiar din perioada in care parul si barba i-au albit, de pe o zi pe alta, iar schimbarea traita il marcase pana la masura de a-l coplesi cu greutatea ei, insa, Dumnezeu, cu iubirea Sa, i-a dat un ragaz de sapte ani, pe care i-a petrecut ravnitor pentru cele sfinte si duhovnicesti. Astfel, Parintele a izbutit sa amenajeze si sa infrumuseteze un asezamant monahal, dar si sa fie remarcat ca un duhovnic iscusit, aducand pe calea credintei, spre a-i conduce la mantuire, pe credinciosii de diferite varste si conditii sociale, neincrezatori si, uneori, cu inimile impietrite de poverile vietii. Dumnezeu i-a mai dat Parintelui si trecerea printr-o boala necrutatoare, a carei suferinta a acceptat-o drept parte a urcusului sau duhovnicesc. Pe scurt, Parintele Chiril a facut, in acesti sapte ani, tot ceea ce a considerat necesar, astfel incat, prin mijlocirile Maicii Domnului, pe care o slavea nespus de mult, invocandu-i ajutorul in orice demers, sa se afle intru Lumina si dincolo de mormant.