Scrieri

... Pavel Macedonski se situeaza in categoria celor ce cultiva o meditatie existentiala, punand in ecuatie dialectica Viata si Moartea, rozele ce mor si rozele ce renasc, asemanatoare miticei Pasari Phönix. [...] Este un maestru al prozei scurte, duse la extrema conciziei, al miniaturalului, capabil insa de sugestii adanci, in registru simbolic, alegoric, parabolic. Este adeptul principiului Totum in parvo. Maxima concentrare vine din conturarea personajelor ca niste siluete, ca niste umbre, ca niste proiectii fugitive, evanescente, din crearea unei atmosfere diegetice prin sunete tainice (soapte, inganari, taceri infiorate, voci ascunse), culori pitoresti (adevarate tuse policromatice). Registrul sonor si coloristic e imprumutat din repertoriul expresiv al simbolismului si parnasianismului: diamantele (cerul e si el diamantat cu stele, smaragdul, portelanul, safirul, opalul, nestematele, aurul, argintul, clestarul, catifeaua, matasea, cristalul, topazul, rubinul, peruzeaua, ametistul. Pavel Macedonski nu este nici simbolist, nici parnasian, nici avangardist; el utilizeaza acest vocabular luxos pentru a realiza un contrapunct, o antiteza dintre cenusiul agasant al cotidianului, dintre sufletele negre ale unor personaje scufundate iremediabil in el si splendoarea naturii si frumusetile vietii... - Acad. Mihai Cimpoi