Scrieri

ScrieriIon Creanga a fost preocupat permanent de felul in care se tiparesc scrierile sale in reviste, regretand aparitia unor greseli datorate fie neatentiei culegatorilor zetari, fie ingrijitorilor de numere, fata de manuscrisele sale originale…Verificand, comparand cu atentie manuscrisele ramase (putine, desigur, dar importante, destule pentru a intelege mai bine cum s-au reprodus in prima editie de la Iasi, I), am constatat ca nu sunt transcrise exact. Am descoperit chiar o muntenizare, o literarizare a unor cuvinte. Se va vedea acest lucru din Prefata si din listele comparative de cuvinte si expresii…Editia de fata doreste sa redea spiritul si litera manuscriselor originale ale autorului si sa scoata in evidenta abaterile – multe, greselile prezente in celelalte editii: Editia I, 1890, 1892 (I), Editia f G.T. Kirileanu, din 1939 (K) si Editia Minerva, 1970 (M).Constantin PARASCANCreanga, ca unic actor, chiar daca omul avea dispozitii teatrale, cabotine, dovedeste ingenuitate sufleteasca. Neincrezator, chipurile, in puterile sale, cu vorbire „prefacuta”, „ghiorlanul” se mira: cum sa fie bine? Pare a primi observatiile, dar nu schimba nimic; debiteaza, autoironic, „prostii” sub masca voiosiei si mizeaza pe complicitatea auditoriului/ cititorilor.Este „un sac de povesti si de minciuni” (cf. M. Lupescu), ca sa nu mai amintim de parerile invidiosului Ienachescu, acredi-tand-o pe Tinca drept autorul adevarat. Calinescu vedea in autorul lui Harap Alb un „siret patriarhal”. Simte, neindoielnic, nevoia spectacolului, isi cultiva o falsa inferioritate si afiseaza, cum scria Constantin Parascan, „mastile inocentei”, exegetul inchegand, cu angajament polemic, un portret „din interior”, poate „cel adevarat”, aruncand peste bord „stereotipiile” (copilaria fericita, impuscarea ciorilor, jovialitatea, „ura” fata de biserica etc.).Adrian Dinu RACHIERU