Scrieri despre Lucian Blaga. Antologie - PRINTED EDGES

Prezenta antologie reuneste, intr-o succesiune cronologica, cateva dintre principalele contributii critice dedicate lui Lucian Blaga, publicate in prima jumatate a secolului XX. Momentele esentiale ale receptarii sale sunt ilustrate de vocile critice reunite. Sextil Puscariu, de pilda, recunoaste inca din 1919 „scanteia divina” a poetului, identificand in debutul sau maturitatea si originalitatea unui creator autentic. Ion Agarbiceanu adauga dimensiunea filosofica si mistica, prezentandu-l pe Blaga drept un „poet filosof” capabil sa contribuie la regenerarea spirituala a neamului romanesc. In plan critic, Eugen Lovinescu analizeaza cu rigoare specificul modernist al liricii blagiene, punand in evidenta rolul imaginii si al comparatiei ca mijloace definitorii, dar si riscurile imitarii lor de catre epigoni. Intr-un alt registru, Mircea Eliade il consacra pe Blaga ca filosof al culturii, pentru care misterul si mitul constituie coordonate fundamentale, integrand astfel opera sa in circuitul ideilor universale. *      „Spre deosebire de inaintasii sai, intre poetii mari ai nostri, el renunta la rima, scriind numai versuri albe, ca multi dintre poetii moderni ai altor natiuni. O inlocuieste un ritm de o deosebita muzicalitate, curgator si variat, uneori onomatopeic (ca in poezia Stalactita), alteori rapsodic, apoi bogatia cea mare de figuri evocative, dar mai ales sinceritatea tonului, care se transmite imediat asupra noastra, atingand coardele acordate pe acelasi ton din sufletele noastre si facandu-le sa vibreze de la intaile versuri. Aceasta e dovada cea mai evidenta ca Lucian Blaga are calitatea principala a unui poet: scanteia divina.” Sextil Puscariu *      „E aici un tanar care intinde brate de energie catre tainele lumii. Tainele nu se prind niciodata, caci avem un singur chip de a le prinde: sa le traim. Dar avantul acestor brate drept si nobil intinse trebuie pretuit si el ca distinctia, de o asa de naturala gratie, a formei.” Nicolae Iorga *      „Intr-o epoca in care limba e roasa de o uzura milenara, in care metaforele au devenit moneda stearsa a cuvantului comun, in care asistam totusi la incercarile disperate, dar neizbutite ale tinerilor scriitori de a prinde din aer imagini rare pentru a crea o figuratie verbala distincta de cea a generatiilor ce ne-au precedat, d. Lucian Blaga a adus o contributie fericita.” Eugen Lovinescu *      „Blaga vorbeste rar, aproape silabisind fiecare cuvant, si te priveste in ochi, concentrat, dar ai senzatia ca privirile lui trec peste tine, si nu o data te simti ispitit sa intorci capul, sa intalnesti si tu naluca pe care o tinteste el. De altfel, dupa cum am avut prilejul sa ma conving de mai multe ori la Bucuresti, Blaga arareori e bucuros sa poarte o conversatie. Ramane tacut in mijlocul celorlalti, si tacerea aceasta se prelungeste cateodata tulburatoare…”  Mircea Eliade