Scurt indrumar de scenaristica si doua exemple

Ceea ce ar trebui urmarit in film este adevarul – evident, intr-un anumit tip de film, cel de autor. Din pacate, de multe ori, oamenii ajung sa vorbeasca despre ei insisi (ca regizori, scenaristi sau actori), lasand la o parte smerenia. Primeaza retorica sau teza, predica sau lupa orientata spre sine, confundandu-se perspectiva personala cu trasul de maneca, estetica cu demonstratia, stilistica cu maiestria. Punctul de plecare in aceasta excursie spre adevar este scenariul. Daca scenariul este tratat cu onestitate, daca povestea este spusa fara dorinta de a demonstra, de a amuza cu orice pret sau de a stoarce lacrimi, fara nevoia de a te pune pe tine ca autor in prim-plan, atunci macar punctul de plecare este unul potrivit. (EMANUEL PARVU) Imi asum riscul pariului ca anii urmatori sau ceva mai indepartati il vor consacra pe Emanuel Parvu drept un proeminent challenger, in plutonul celor ce vor prelua stafeta de la protagonistii anilor 2001-2015. (VALERIAN SAVA) Fie ca a fost/este scenarist, dramaturg, actor, regizor, profesor (prefer sa evit diferitele etape didactice pentru ca mai importanta e vocatia decat administratia), Emanuel Parvu a facut totul cu mare atentie, as zice cu o mare concentrare la ce trebuie sa spuna si la ce va intelege privitorul, fie ca acesta din urma sta intr-o sala de cinematograf, de teatru sau in fata unui ecran. Tocmai aceasta grija trebuie avuta in vedere cand veti citi acest Scurt indrumar de scenaristica, in fapt, un (mic) manual, insotit si de doua dintre scenariile pe care autorul le-a scris, un lungmetraj, Meda sau Partea nu prea fericita a lucrurilor, si un scurtmetraj, Totul e foarte departe. (FLORIN BARBU)