Semnificatia morala a etiologiei comportamentului homosexual

Comportamentul homosexual reprezinta unul dintre cele mai provocatoare subiecte in peisajul contemporan al evaluarilor morale, din perspectiva teologica, stiintifica si cultural-politica, deopotriva, aflat nu doar in centrul unor cercetari teoretice intense, al unor confruntari ideologice si culturale energice, ci si al unor politici nationale, internationale si chiar globale controversate in favoarea minoritatilor desemnate, in ultimii ani, cu acronimul englezesc LGBTQ+ (si similare). In timp ce originea istorica a comportamentelor sexuale alternative, ca sa folosim un al termen generic, nu poate fi stabilita – un episod precum cel relatat in Geneza 19 sugereaza, oricum, o vechime apreciabila –, originea lor, in cazul persoanelor din zilele noastre, joaca un rol major in dezbaterile actuale. Daca, conform opiniei comune, in traditia morala iudaica si crestina acest gen de comportamente este considerat manifestarea unor optiuni sau alegeri personale, de care cineva este responsabil, incepand cu a doua jumatate a secolului trecut aceasta viziune a fost tot mai puternic contestata si, in cele din urma, marginalizata sau chiar eliminata din discursul public, nu numai cel ideologic, ci si academic, inclusiv in spatiul teologiei academice, mai ales al celei occidentale. Teza de fata are ca subiect de cercetare tocmai argumentul principal invocat de cei care contesta intelegerea traditionala, anume conceptia conform careia comportamentul homosexual este determinat biologic si, ca atare, nu s-ar mai putea justifica nici catalogarea acestuia ca „impotriva naturii” (dupa celebrul pasaj din Romani 1), nici incadrarea sa morala ca pacat sau patima, fiind considerat, de acum, rezultatul unei conditionari involuntare, de care persoana in cauza nu este, de fapt, responsabila. (din „Introducere”)