Serile în cătunul de lîngă Dikanka

Traducere din limba rusa de Alexandru Cosmescu si Igor Cretu Cit despre un alt oaspete... Apoi acela avea atita boierie intr‑insul ca parca se cerea sa‑l faci pe loc asesor ori jude hotarnic. Scotea un deget ia asa, in fata, si cu ochii pe dinsul pornea a spune ca din carte niste istorii iscusite si inzorzonate de mai mare dragul! Stateai citeodata si il tot ascultai, pina intrai la idei. Nu pricepeai o iota, macar sa crapi! Unde sa fi deprins el asemenea cuvintele? Foma Grigorievici i‑a scornit intr‑un rind o istorioara grozava: cica un scolar, ispravindu‑si invatatura la un dascal, s‑a intors acasa la taica‑sau toba de latina, uitind pina si limba noastra crestina. Nu scotea o vorba pina nu‑i potrivea un „us” in coada. Lopetii ii spunea lopatus, muierii – muierus. Si se nimereste el odata sa iasa la cimp cu taica‑sau. Latinistul nostru vede o grebla si‑l intreaba pe taica‑sau: „Cum ii spuneti voi la scula asta, tataie?”. Si pina sa ia bine seama, calca pe dintii greblei, care salta o data in sus si‑l loveste cu coada drept in mijlocul fruntii. „Grebla blestemata! zbiera scolarul, fara sa mai astepte raspunsul tatalui. Ca tare mai izbeste, izbi‑l‑ar naiba din pod sa‑l izbeasca pe ta‑su!” Uite‑asa! Si‑a adus aminte cum ii spune, puisorul! Nikolai Vasilievici Gogol (1809-1852) s-a nascut intr-un sat din Ucraina. Dupa absolvirea liceului, a plecat la Sankt Petersburg, unde a inceput sa publice, sub diverse pseudonime, in revistele literare ale vremii. Succesul a venit insa abia in 1831, odata cu publicarea volumului de povestiri Serile in catunul de linga Dikanka. I-au urmat mai multe volume de nuvele si povestiri (Mirgorod, Povestiri din Petersburg, Arabescuri), romane (Taras Bulba, Suflete moarte) si piese de teatru (Revizorul, Casatoria, Jucatorii de carti). Pline de umor, originale si inovatoare, scrierile sale s-au bucurat de o larga apreciere, asigurindu-i un loc in galeria celor mai importanti prozatori ai lumii. S-a stins din viata la doar 42 de ani.