Serotonină

Florent-Claude Labrouste are 46 de ani. Își părăsește slujba și rupe legăturile cu cei din jur. Se ascunde în hoteluri, căutând camere unde poate fuma. Străbate nordul Franței și își cercetează trecutul. Revine la iubirile pierdute și la singurul său vechi prieten. Dar nimic din toate acestea nu-i alină sentimentul de pierdere.

Michel Houellebecq leagă disperarea unui om de o critică a societății. Personajul principal ia Captorix, un medicament pentru tratarea depresiei. Acesta crește nivelul serotoninei. Printre efectele adverse se numără greața, pierderea dorinței și impotența. El se gândește la planuri de sinucidere. În același timp, se străduiește să refacă legăturile cu ceilalți. În ultima sa locuință, acoperă pereții cu 3.000 de fotografii. Doar câteva mai păstrează viață pentru el. Sunt cele în care apar Kate și Camille.

În jurul lui, Franța rurală își pierde vechile obiceiuri. Se apropie de revoltă. Tulburările amintesc de protestele Vestelor Galbene. Romanul explorează regretul și iubirea eșuată. Arată și cum se pierd bunătatea și legăturile dintre oameni. Umorul său aspru țintește neoliberalismul și cultura consumului. Ia în râs și felul superficial în care oamenii se prezintă celorlalți. Viziunea sa sumbră lasă o întrebare: mai pot oamenii găsi mântuirea?

Acesta este al șaptelea roman al autorului. Daniel Nicolescu l-a tradus. Autorul francez a câștigat Premiul Goncourt în 2010. Scrie și poezie și eseuri și face filme. A studiat agronomia, știința culturilor agricole și a solului. Apoi a renunțat la școala de film înainte de a-și obține diploma.