Sfanta Liturghie. Cantarea omofona, pe notatie liniara

Folosul duhovnicesc al cantarii imnelor religioase de catre toti credinciosii din biserici s-a observat inca din epoca primara a crestinismului. De la inceput, a existat datina ca toti credinciosii prezenti la slujbele sfinte oficiate in biserici, sa cante, sa laude pe Dumnezeu si sa-I multumeasca, alaturi de sfintitii slujitori si de cantaretii de strana, asa cum ne indeamna rugaciunile din randuiala Sfintei Liturghii: "Sa zicem toti din tot sufletul si din tot cugetul nostru, sa zicem: Doamne miluieste!" Cartea de fata, care cuprinde cantari bisericesti romanesti traditionale, alcatuite de marii nostri protopsalti si pastrate, cu sfintenie, in tezaurul nostru national, isi au originea in cantarea bizantina. In anul 1950, marele nostru Patriarh Justinian a avut initiativa introducerii cantarii omofone in bisericile noastre. In acest sens, s-a elaborat un plan de masuri, in vederea alcatuirii si tiparirii cartilor care sa cuprinda cat mai multe cantari bisericesti, pe dubla notatie, pe care sa le poata interpreta credinciosii care participa la slujbe.