Sfințenia papucilor de casă

Pascal Bruckner se întreabă de ce oamenii se retrag din lume și rămân acasă. El leagă această schimbare de teama de declin și de dezastre din Occident. Schimbările climatice și terorismul islamist alimentează aceste temeri. La fel și COVID-19 și războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Casa ajunge să pară mai sigură decât lumea de afară.

Eseul analizează ideile din spatele acestei retrageri. Examinează și formele pe care le-a luat în trecut. Explorează conflictul dintre două nevoi: de a cutreiera lumea și de a fi singur. Oamenii găsesc acum distracție acasă și primesc servicii la ușă. Acestea înlocuiesc ieșirile la cinema, la teatru și la cafenea. Bruckner se întreabă ce se întâmplă când confortul înlătură nevoia de a ieși. El susține că, după izolarea impusă, oamenii aleg acum să rămână separați. Pe măsură ce viața privată se extinde, viața publică trăită împreună se restrânge.

El leagă politica bazată pe frică de un trai comod, cu puține idealuri. Vede pericolul într-o viață petrecută pe loc, nu în măsurile de control sanitar. Eseul se adresează cititorilor interesați de filosofie și de viața socială.

Bruckner este un romancier și eseist francez, născut la Paris în 1948. A devenit membru al Académie Goncourt în 2020. Doru Mares a tradus această ediție din franceză.