Sfintii Parinti despre pacatele limbii - grairea desarta, defaimarea, osandirea, cuvintele murdare, cartirea

„Cand vorbesti, dai nastere unui cuvant care nu moare niciodata, ci ramane viu pana la Infricosatoarea Judecata. Acesta va sta cu tine inaintea Tronului cel dumnezeiesc si va depune marturie pentru tine sau impotriva ta” (Sfantul Teofan Zavoratul). Prin cuvinte poti invia un suflet, iti poti curati pacate si ii poti face mai buni pe oamenii din jur; le poti darui credinta, bucurie si curaj, poti trezi intru ei dragoste si mila, poti aduce pacea. Pe de alta parte, cuvintele urate pot ucide un suflet, il pot molipsi cu tot felul de patimi, pacate si vicii, pot preface inimile curate ale celor nevinovati in inimi rele si pot otravi intreaga viata a celor din jur. Cuvintele trebuie rostite cu dragoste, cu smerenie, cu credinta profunda in Dumnezeu, cu nadejde in purtarea Lui de grija, intelepciune si rabdare. Astfel de cuvinte nu doar ca nu‑l ranesc pe aproapele, ci, dimpotriva, ii aduc mangaiere, ii intaresc credinta si nadejdea in Dumnezeu – il curatesc si ii inalta sufletul. Cand sufletul este sanatos, cand inima este curata, cand harul Duhului Sfant se afla in crestin, atunci acolo e si cuvantul bun, care se dovedeste a fi de folos aproapelui. Despre pacatele limbii si curatirea de acestea, pe larg, in cartea de fata...