Simfonia cetatii. Note despre modelul peren si actualitatea antichitatii

Profesorul Liviu Franga este demult o prezenta remarcabila in cultura romaneasca, desi scrie mereu cu discretie, cu retinere, spre a nu tulbura parca un anumit echilibru cosmic, in care crede precum credeau marii sai carturari antici, ilustratori ai clasicismului greco‑latin. De aceasta data, distinsul intelectual vine in fata cititorilor cu o lucrare care este deopotriva o carte‑manifest si o carte‑document. Cartea este in intregimea sa un elogiu adus limbii latine, limbii romane, culturii moderne privite ca dezvoltare a acelei antice greco‑romane si mai ales romane. Liviu Franga scrie aici mai multe fraze memorabile, cu putere de maxima, dar una este antologica: „Romanitatea disparand, genereaza umanitatea si asigura dainuirea, adica viitorul Istoriei”. Aceasta zicere devine un adevarat imn care s-ar cuveni cantat mereu latinitatii. Daca decidentii din domeniul educatiei ar avea curiozitatea, rabdarea si inspiratia sa citeasca aceasta confesiune a profesorului Liviu Franga, ar intelege ce rost are cunoasterea limbii latine si a civilizatiei romane, precum si predarea acesteia in scoala. Autorul ne aminteste mereu printre randuri ca datoram latinitatii originea noastra, limba, numele etnic (acela de roman), ca si o anumita forma mentis. Fie si numai pentru aceasta, lucrarea ramane antologica, iar autorul merita pretuirea si lauda tuturor intelectualilor autentici, a iubitorilor de cultura si a celor care pregatesc viitorul noilor generatii. (Ioan-Aurel Pop, Presedintele Academiei Romane)