Sinele. Bazele și implicațiile unui concept central din psihologia analitică

Oricine are de-a face cu conceptul jungian de Sine se confruntă cu întrebări despre imaginea omului, idei despre Dumnezeu, divin și credință. Jung consideră că este necesar să se ocupe de aceste subiecte din punct de vedere psihologic, deoarece au efecte de anvergură asupra modului în care oamenii trăiesc și relaționează, dar, de asemenea, influențează și atitudini etice, ideologii, procese sociale și modele terapeutice. Prin urmare, cititorului i se cere să aibă un anumit grad de deschidere față de conceptul de Sine și e util ca el să se raporteze „fără prejudecăți" la ideile descrise. Scrisă într-un limbaj ușor de înțeles și pentru cei neinițiați și punând în discuție teme majore, precum destinul, nașterea, moartea, timpul, frumueșea, cartea de față este menită să ajute cititorii să-și perceapă mai conștient propriile idei și credințe, precum și influența acestora asupra imaginii de sine și a viziunii despre lume. Renate Daniel este specialistă în psihiatrie, psihoterapie și psihanaliză și director de programe la Institutul C.G. Jung din Zürich. De aceeași autoare, la Editura Trei a mai apărut Coșmarurile. Cum să alunăm spaima din timpul nopții. Din punct de vedere psihologic, grecii considerau Sinele sursa distrugerii și a grandorii. Abia capacitatea de a diferenția influențele transpersonale de cele individuale le-a dat posibilitatea grecilor să nu cadă pradă nici autodevalorizării nemăsurate, nici aroganței. Înțelept era acela care trăia în relație cu Sinele și putea să deosebească lucrurile de care nu putea dispune de cele pe care le putea controla, respectiv face. Dar deosebirea nu era întotdeauna foarte simplu de realizat, căci trecerile de la domeniul de răspundere uman la cel divin erau considerate fluide. Această ultimă imprecizie pretindea să se țină seama de Sine și de Eu. Renate Daniel Cuprins Cuvânt introductiv Introducere 1. Conceptele de Eu şi de Sine la C.G. Jung Eu, conștiința Eului și complexul Eului la C.G. Jung Sinele la C.G. Jung Paradoxul Sinelui Simboluri ale Sinelui Sinele, drept Dumnezeu Tatăl — Eul, drept copil al lui Dumnezeu Dezvoltarea Sinelui Caracterul abstract al imaginii lui Dumnezeu 2. Destin şi Sine în decursul timpurilor Difuzia responsabilității Conceptele de destin sunt supuse spiritului vremii Conceptele de boală sunt dependente de timp Participarea omului la rău Povara vinei Diavolul în lumea de azi Păianjenul și piatra ca simbol al Sinelui Machsal 3. Experiențe limită: naşterea şi moartea Nașterea s-a mutat în spital — deci a devenit un caz medical Medicina reproductivă Moartea s-a mutat în spital, devenind astfel un caz pentru medicină Cui aparține moartea? Moartea ca umilință narcisică Linii directoare pentru eutanasia activă? 4. Ochiul ca simbol al Sinelui Faptul de a fi văzut Vederea ca instrument al puterii și autonomiei Despre dificultățile de a avea încredere Despre esența frumuseții Frumusețea se află în ochiul privitorului și în (sub)cultura corespunzătoare Frumusețea nu mai e dată de Dumnezeu, ci este rezultatul unei munci asidue Frumusețea în practica psihoterapeutică Aspecte privind transferul și contratransferul frumuseții 5. Sinele întunecat Poate fi Christos un simbol al Sinelui? Canibalism Nimicul Sinele întunecat în terapie A exila răul? Despre trendul tabuizării 6. Eul, Sinele şi Timpul Cui îi aparține timpul? Calitatea timpului și nevoile de timp Accelerare Viața netrăită Îmbolnăviri psihice ca urmare a folosirii moderne a timpului Eternitate Epilog Bibliografie Indice de filme Indice de materii și de persoane