Sinners Condemned

Un Visconti condamnat. O femeie care-l arde din interior. O relație imposibilă care nu mai acceptă limite. Rafe n-a vrut-o. Sau cel puțin, s-a mințit că n-o vrea. Dar Penny e mai mult decât o ispită — e păcatul care-i scapă de sub control. Între confesiuni rostite în întuneric și atingeri reținute cu disperare, Sinners Condemned e despre dorința care nu cere voie și despre un bărbat care își pierde liniștea, încercând s-o protejeze. Tensionat și ireal de intim. Pregătește-te pentru cel mai lent incendiu emoțional din familia mafiotă Visconti. Sinners Condemned este al doilea volum din seria PĂCĂTOȘII ANONIMI     Am știut din prima clipă că e pericol pur. O roșcată într-o rochie furată, cu toată lumea ei strânsă într-o geantă veche, nu poate aduce nimic bun. A intrat în barul meu ca o furtună, cu fum în păr și păcat pe buze, și m-a provocat la un joc. A câștigat. Mi-a luat ceasul. Și, fără să-și dea seama, mi-a luat și liniștea. Din clipa în care a urcat treptele spre viața mea, totul s-a schimbat. Imperiul pe care l-am ridicat s-a clătinat. Farmecul meu calculat s-a transformat în haos. Masca de gentleman a picat. Dușmanii au simțit mirosul sângelui și s-au apropiat. Poate că ghicitoarea a avut dreptate. Regina de cupă mă va duce cu ea în iad. Dar printre flăcări e minunat.     Recenzii: „Îmi pare rău, dar efectiv o ia pe sus în mijlocul nopții, conduce fără țintă și lucrează din mașină doar ca ea să poată dormi în siguranță pe bancheta din spate. Nu-mi vorbiți, mă doare inima.” – Silvia „Nu credeam că un simplu „Dormi, Penny” poate fi atât de tandru, posesiv și erotic în același timp. Dar iată-ne aici.” – Corina „Aceasta e tipica poveste cu „personajul masculin principal neagă atracția față de protagonista feminină, dar ajunge să-și dea seama că e obsedat de ea”. Rafe se comportă de parcă n-o dorește, dar în adâncul sufletului știe că Penny e slăbiciunea lui.” - Anda Fragment din carte „Se apropie și mai tare, mișcându-mi trupul lipit de-al lui, până ce ultima coastă îmi apasă în balustradă. Fără a spune vreo vorbă, îmi strânge părul ce-mi zboară bătut de vânt și-l adună într-un coc improvizat, la baza gâtului. Se folosește de el ca de un joystick, trăgându-l încet până ce capul mi se odihnește la pieptul lui. — Numai pentru că sunt un gentleman, Penelope, nu înseamnă că întotdeauna sunt un bărbat gentil.” „Fata asta nu e regina de cupă, e diavolul în persoană. Din nefericire, nu pot spune sigur că nu m-aș duce și-n iad după ea.”