Spărgătorul de gheață

Soare, lumină, ferestre. Acestea sunt substantivele concrete care se află peste tot în poezia lui Paul Ionescu și capătă, cum spunea un clasic, „măreție de simbol”. Unele finaluri rămân suspendate într-o ambiguitate fertilă. Poetul crede totuși că „fețele căzute ale bulevardelor,/ femeile de 50 +/ dispneea poetică” pot fi „regenerate” prin forța cuvântului însuși. O călătorie cu „autobuzul 331” are și ea darul de a regăsi resursele de lirism din cea mai simplă banalitate. Universul faptelor mărunte este totuși plin de semnificații pentru privirea atentă a unui ochi de poet. Jocul aparenței și esenței constituie pentru autor resortul și motivația de a compune veritabile ecuații lirice. - Horia Gârbea Spărgătorul de gheață
el plutește majestuos
spărgând sloiurile de gheață
din pupă bucăți
de bulevarde și blocuri se topesc
de-a valma cu alei și parcuri
și pietre cubice și înghețate la cornet
și cinematografe
cu oameni cu tot
nimic nu scapă de căldura motoarelor
și de paletele navei
până și cerul rămâne alb
și totul în jur se topește
sub greutatea spărgătorului de gheață