Spatii de margine in literatura romana. Simbolistica si tipologie

Rasturnand raportul consacrat de o venerabila traditie critica, de evaluare privilegiata a centrului in raport cu periferia, Felicia Mich demonstreaza ca operele scriitorilor din spatiile de margine, deschise influentelor multiple, sunt mai complexe si mai nuantate decat s-a considerat pana acum, putand fi judecate si prin recursul la niste categorii estetice majore (Bildungsromanul si romanul pedagogic, literatura maritima, fantasticul, „goticul” s. a.), reperabile in circuitul valorilor universale. De aceea, exegeta sugereaza ca profilul unui atare scriitor, considerat mult timp marginal, e de fapt unul care transgreseaza granitele propriei culturi, avand prin urmare mult mai multe sanse sa se afirme in cadrele a ceea ce teoreticienii au numit „literatura mondiala” (Damrosch) sau „Republica Mondiala a Literelor” (Pascale Casanova). Dincolo de ambitioasele mize exegetice ale cercetarii in sine, cartea de fata se citeste nu doar cu folos, ci si cu placere, ca o pasionanta proza de idei. Antonio Patras Lucrarea semnata de doamna Felicia Mich constituie un demers critic original, inclusiv pentru faptul ca aduce in atentia cititorului atatea opere literare majore, ocultate de cenzura comunista. Ea are un vadit caracter interdisciplinar, autoarea apeland la lucrari din domeniul critici si istoriei literare, al sociologiei, istoriei, eseisticii etc., publicate in limbile romana, engleza si franceza. Structura este una catedratica, in consonanta cu profesia de dascal de limba si literatura romana – franceza a autoarei, fiind scrisa foarte bine, fara ezitarile unui incepator. Sa ne bucuram de acest debut promitator si sa dam crezare unui vers blagian: „Orice-nceput se vrea fecund.” Ilie Rad