Spațiul iudaic, un spațiu al comunității

Ce presupune evreitatea exprimată spaţial? Un decupaj topologic? Un areal jalonat de principii şi legi? Un tratament religios al gestionării spaţiului? O teologie a locuirii? Un dialog între tradiţia religioasă şi cea istorică? Sau alte lucruri de natură teoretică? „Cartea de față reia într-o formulă unitară părți din teza de doctorat a tânărului arhitect clujean Ionuț Julean. Teza Tipologii ale spațiului evreiesc în arhitectura contemporană. Centre comunitare evreiești în diaspora europeană, susținută în ședință publică în cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca, în 2014, pune în joc o problematică de mare complexitate și dificultate, ceea ce dovedește, dintru început, că autorul ei a asumat o sarcină excepțională și foarte ambițioasă”. Ovidiu PECICAN Rolul tradițional al sinagogii este dublat prin centrul comunitar care devine un complex al vieții evreiești în Diaspora. Din punct de vedere social, cultural sau spiritual, centrul comunitar conferă membrilor încredere, sprijin și demnitate, asigură o coerență și o siguranță în contactul interuman (și chiar interetnic), devenind o „adaptare” a sinagogii tradiționale la societatea contemporană care reușește, astfel, să se „modernizeze”, să fie „accesibilă” tuturor, păstrându-și aproape intact caracterul. Centrul comunitar evreiesc este, de fapt, o formă de „management” social și o formulă ingenioasă care a readus și readuce evreii din Diaspora laolaltă (în „spiritul comunitar”), a permis și permite tinerilor curioși să își afle originile și să își însușească tradiția și cultura, a reușit și reușește să confere vizibilitate unui grup etnic care se regenerează, a adus și aduce mai aproape pe tineri și pe bătrâni sau pe membrii aceleiași familii, pe cei religioși și pe cei nepracticanți, pe ortodocși și pe neologi (cel mai adesea, în Diaspora Europeană, mai ales în Europa de Est, unde comunitățile sunt relativ mici și centrul comunitar vizează comunitatea de evrei în ansamblul ei, nu neapărat congregația religioasă, formată după rit), a încercat și încearcă să ofere neevreilor posibilitatea de a înțelege specificul iudaismului și să asigure o cât mai bună/eficientă comunicare interetnică, a dovedit și dovedește profesionalism în serviciile sociale și, pe bază de voluntariat, a dezvoltat și dezvoltă programe și activități tematice pe categorii de vârste; toate, pentru a menține o legătură cât mai stabilă, prin preocupări comune, între membrii comunității respective, contribuind în modul cel mai eficient la păstrarea legăturii dintre evrei și sinagogă, în condițiile crizei societății contemporane, care afectează grav integritatea spirituală a „cetățeanului european” (din cauza, în mare măsură, a globalizării, creșterii cotelor ateismului și evoluției tehnicii și tehnologiei de comunicare care deși oferă medii virtuale de comunicare și socializare, mult mai rapide, a înlocuit contactul social direct uman – „față în față” –, contribuind la dezbinarea comunităților, în general – opunând „individualismul” și necesitățile personale ale individului, „comunitarismului” și necesităților comune ale comunității, respectiv, spiritul gregar cras, convingerilor privind împărtășirea unui profund și firesc sentiment al apartenenței la un grup).