Spovedanie

În Spovedanie, Lev Tolstoi își descrie pierderea credinței și încercarea de a o regăsi. El își privește retrospectiv criza lăuntrică până spre sfârșitul anilor șaptezeci. Această reflecție personală și religioasă cercetează adevărul, îndoiala și rostul vieții.

Tolstoi descrie eșecuri repetate și eforturi de a o lua de la capăt. Ajunge să-și considere viața de până atunci falsă. Căutarea lui Dumnezeu îl poartă între speranță și deznădejde. Rezistă impulsului de a-și pune capăt vieții. Apoi se întoarce la încrederea pe care o simțea în copilărie. Pentru el, Dumnezeu și viața ajung să însemne același lucru.

Totuși, credința regăsită nu îi risipește îndoielile față de Biserică. Îi iubește pe oamenii simpli care muncesc, dar îi este greu să accepte supunerea lor față de ritualurile ei. Citește teologie rusă și respinge ideea că Biserica nu poate greși. Pune la îndoială și regulile, tainele și simbolurile ei. Deși se străduiește să fie smerit, împărtășirea din nou îl tulbură profund.

Lucrarea trebuia să deschidă o cercetare mai amplă a adevărului, dincolo de dogmele Bisericii. Janina Ianosi a tradus această ediție din limba rusă.