Stația de cercetare

Cum scrii afara, in proximitatea secetei, a pasarilor, insectelor si plantelor care se lupta cu uscaciunea, langa cerul pe care il vezi din pat, amintindu-ti in fiecare moment de toate vietatile care te inconjoara si care deschid taieturi de mituri alternative genezei. Sub cerul asta cu iarba uscata si napi, cum or fi inceput toate si ce este mai exact un inceput? Scrisul Elenei ma poarta peste tot, prin inchipuiri de inceputuri, prin oalele din bucatarie destinate gemului de smochine, langa Daniela si Virgil, prin mlastina, roboti, filme, chimie, mirosuri, emotii, love si lovemaking, fosnete, in afara si inauntru neseparate. Totul se leaga ca dulceata si totul e important. Unde suntem in relatiile vartejuite cu protozoarele? Unde sunt amintirile, liceul, statuile, profesorii, mama, tata? Locatia nu pare a fi fixa, ci in agitatie continua, plina de resturi si, cel mai probabil, termica. E momentul sa iesim afara acum sa cautam pantarusii. Asa ne gasim si noi locul impreuna cu toate celelalte. IRINA BOTEA BUCAN Cand mintile noastre se misca obsesiv intre ceea ce ne putem imagina ca va fi „dupa“ si ceea ce putem face acum. Iata o schita pentru un viitor impredictibil pe care nu ne ramane decat sa-l cercetam. Unul care va fi sau nu, pe care-l vom prinde sau nu. Aici a fost. Aici va mai fi? Elena Vladareanu continua sa deconstruiasca, in Statia de cercetare, limbaje, sensuri, cuvinte, comportamente, sa utilizeze un sound dramatic si critic in acest „roman in versuri“, dupa cum il numeste, dar momentul scrierii, afirmarii si deconstructiei vizeaza un dupa-dupa-dupa absolut, fantasmele se proiecteaza candva foarte mult dupa. Nu vor fi supravietuitori, prietene. Toti idiotii au plecat. Va fi un dictionar in care cuvintele nu vor mai avea ce sa acopere in realitate. Vor fi probabil lacari, ticleni, codrosi de munte, poate otetari (poate nu pini, poate nu chiparosi), probabil seminte sub cenusa, vulturi si porumbei, pe care i-am putea gasi, cine stie, in lumile lui Roman Tolici din New Hope, daca ii cautam bine. Va fi eventual un gru-gru-gru-gru-gru continuu. In cea mai buna dintre lumile post, daca avem noroc. SVETLANA CARSTEAN