Stele pe trotuar

Deghizat in forme efemere prezentul e prins in chingi. Tot ce misca doar pare intamplator. Aparenta e incastrata in legi si rigori ce nu se dilata si nu pot fi incalcate, implacabilul ramane insensibil la tot ce e nou. Orice alta forma data formei nu implica si o schimbare de continut.
Cercul nostru prea stramt isi impune cu apriorica brutalitate vrerea. Intr-o incinta ermetic inchisa, guvernata doar de fatalitate, oricat s-ar misca actorii in scena, nimeni nu poate schimba nimic.
Viata e o insula de speranta. Intr-un ocean de desertaciune, intr-un vraf de maculatura, se zbat trei clipe minunate ce asteapta ca cei inspirati sa le traiasca sublim!
Ce se intampla in lumea fizica e o insiruire de secvente, un film. Un serial matusalemic cu nouasute nouazeci si noua de episoade care se deruleaza anarhic sub imperiul emotiilor, frame dupa frame. Ce vor oamenii de la viata?! Fericirea. Indiferent cum si-au propus s-o atinga sau cine sunt ei, Maica Tereza, calugarul tibetan, dependentul de droguri sau alergatorul de la Maraton.