Strategii de finantare a invatamantului superior romanesc in context european

In actualul context al societatii bazate pe cunoastere, sistemul de invatamant al unei tari constituie poate mai mult ca oricand „cheia” dezvolt arii sale prezente si viitoare. Desi finantarea nu este tocmai „mama invataturii”, un sistem de invatamant eficient, echitabil si competitiv, nu poate exista fara o sustinere financiara optima. In prezent, in Romania, resursele financiare publice alocate educatiei universitare, desi insuficiente, sunt extrem de dispersate iar sursele private destinate finantarii invatamantului superior sunt inca timid reprezentate. Insuficienta resurselor coroborata cu explozia numarului de studenti, cat si a numarului de institutii de invatamant ofera o imagine relativ sumbra a invatamantului romanesc. Exista in cele opt regiuni de dezvoltare, 49 universitati publice cu peste 550 de facultati, in care studiaza circa 900000 studenti. Acestora institutii li se adauga alte 315 facultati ale invatamantului privat. Sunt zone unde gasim si cate cinci universitati publice pe o raza de 300 km, cu domenii de studii similare si unde, din cauza cererii scazute, concurenta este foarte redusa. Se naste astfel intrebarea: mai exista oare dorinta universitatilor de a actiona in planul imbunatatirii calitatii serviciilor oferite? Oare resursele publice nu sunt „risipite“ in zone ineficiente?  Un lucru este cert: statul suporta la fel finantarea unui student competitiv ca si pe aceea a unuia neperformant. Evident, nu este echitabil ca o universitate in care gradul de promovabilitate este redus sa beneficieze de aceeasi finantare ca si o institutie in care raportul absolventi/studenti in an terminal este aproape unitar. De aceea sunt necesari noi indicatori de apreciere a eficientei activitatii financiare a universitatilor, care sa vina in completarea celor existenti si sa asigure o eficienta sporita alocarii resurselor publice. Daca se are in vedere aportul mediului privat la finantarea invatamantului, se observa o pondere extreme de redusa a acestuia in totalul resurselor atrase de universitati. Aceasta situatie poate fi explicata si prin faptul ca in prezent, investitia in educatie este considerata de catre mediul de afaceri romanesc o cheltuiala neatractiva, fiind o investitie cu grad de risc ridicat si cu o perioada de recuperare mare.