Sufăr deci exist

Pascal Bruckner se întreabă cum poate invocarea suferinței să aducă putere. El susține că odinioară oamenii urmăreau să cucerească. Acum caută statutul de victimă. Eseul său îmbină critica vieții sociale cu filosofia. Abordează și dezbateri despre viața publică.

Bruckner vede în grija față de cei care suferă un progres moral. Totuși, oamenii pot revendica statutul de victimă pentru a face presiuni asupra altora. Occidentul prețuiește plăcerea, dar suferința poate deveni sacră acolo. Bogați și săraci caută să câștige statut prin propriile răni. La fel fac oameni de toate genurile. El susține că această întrecere naște resentimente și dorință de răzbunare. Îi face pe oameni să se concentreze asupra lor înșiși. Chiar și cei aflați la putere pretind că sunt marginalizați. Astfel de pretenții pot abate atenția de la cei care au cu adevărat nevoie de ajutor.

Cartea cercetează și felul în care frica îi modelează pe tineri. Unii cresc feriți de suferință. Pot ei înfrunta războiul, teroarea, violența și dezastrele naturale? Bruckner leagă preocuparea obsesivă pentru masacrele trecutului de pierderea speranței în viitor. El examinează ura față de Israel și încercările de a minimaliza Holocaustul. Contestă și acceptarea atrocităților legate de 7 octombrie și de Putin.

Bruckner este un romancier și eseist francez. S-a născut la Paris în 1948.