Descriere

La finele secolului al XIX-lea, tânărul George Enescu se afla la Paris, intr-un moment decisiv al formării sale artistice. După studiile de la Viena, el intră la Conservatorul din Paris, perfecționându-se sub indrumarea unor maeștri ai artei componistice franceze Gabriel Fauré, Jules Massenet și André Gedalge. Atmosfera intelectuală pariziană, dominată de academismul rafinat și de spiritul modernist emergent, oferă tânărului muzician o dublă direcție: rigoarea formei și libertatea expresiei. In această ambianță, intre 20 și 25 decembrie 1898, Enescu compune Suita in Sol major pentru pian la patru mâini, lucrare de sinteză intre disciplina școlii și elanul liric personal. Deși nu poartă număr de opus, suita se inscrie intre creațiile esențiale ale perioadei de tinerețe alături de Poema Romana op. 1 Suita, in stil vechi op. 3, Variatiunile pentru doua piane op. 5 și Impromptu in La bemol major. Toate aceste lucrări definesc ceea ce muzicologii numesc „etapa de laborator”, in care compozitorul isi exersează meșteșugul polifonic și caută un echilibru intre modele și individualitate.