Sunt şi copii în zigzag

Nono mai are câteva zile până împlinește treisprezece ani și își sărbătorește bar mițva. Spune povești și are o imaginație debordantă. Visează să devină polițist, dar intră în bucluc la școală. Tatăl său este un detectiv priceput din Ierusalim. Îl trimite pe Nono să stea la unchiul său. Unchiul este profesor și poate că îl va aduce pe calea cea bună.

Dar călătoria cu trenul se transformă într-un joc ciudat. Nono îl întâlnește pe Felix, un escroc care operează în mai multe țări. Felix are maniere alese și obiceiuri bizare. Vorbește cu un accent românesc neobișnuit. Nono o întâlnește și pe Lola Ciperola, o actriță de seamă a teatrului israelian. Ea poartă un șal violet. Prin ei, Nono pătrunde într-o lume în care rolurile se schimbă. Lucrurile nu sunt ceea ce par.

Romanul lui David Grossman explorează copilăria și identitatea noastră. Vorbește și despre suferința maturizării. Este o poveste picarescă: un șir de aventuri stranii. Le vedem prin ochii lui Nono, cu umor. Această poveste despre maturizare îmbină mitul cu basmul urban. Se inspiră și din aventurile din benzile desenate.

Gheorghe Miletineanu a tradus romanul din ebraică. Cartea a câștigat Premiul Mondello în 1996. Apoi a câștigat Premiul Grinzane Cavour în 1997. Vincent Bal a ecranizat-o în 2012, semnând regia filmului. Thomas Simon, Burghart Klaußner și Isabella Rossellini au interpretat rolurile principale.