Țara pe care o iubesc

Regina Maria evocă ținuturile și locurile pe care România le-a pierdut în război. Fiecare capitol pornește de la propriile amintiri despre o regiune. Scrie despre munți, păduri și țărmul Mării Negre. Își amintește de palatul și mănăstirea de la Cotroceni. Scrie și despre ruine vechi. O scenă din Mangalia înfățișează marea la apus. Tabloul ei cuprinde câmpuri, drumuri, grâu și plante sălbatice.

Aceste amintiri din război împletesc trecutul ei cu dragostea de țară. Maria a scris pentru soldații care înfruntau durerea, frica și deznădejdea. La început, le vorbește despre suferința lor. Îi îndeamnă să meargă mai departe. Amintirile de acasă îi ajută să-și regăsească speranța. S-a născut în afara României, dar simte o legătură profundă cu țara adoptivă. Dragostea și simțul datoriei îi însuflețesc relatarea.

Nicolae Iorga a îndemnat-o să scrie. Tot el i-a tradus textele din engleză într-o altă limbă. Un ziar cu mulți cititori a publicat mai întâi capitolele, la fiecare două săptămâni. Ziarul ajungea la soldații din tranșee și la cititorii din sate îndepărtate. Textele au alcătuit apoi o carte mică. Soldații o citeau pentru a găsi alinare.

Pentru această ediție, Edith Negulici a tradus textul din engleză.