Te detest, te iubesc

Cum să-i spui mamei tale că te plictisește când te sună zilnic să-ți povestească „noutățile" din cartier? Cum să-ți ierți tatăl acum, la bătrânețe, pentru tot răul pe care ți l-a pricinuit în copilărie? Relația cu părinții noștri este cea mai veche relație pe care o cunoaștem, fiind marcată, de obicei, de iubire reciprocă, dar adesea și de o seamă de resentimente. Alegem să nu-i judecăm pe părinți sau să afișăm o iertare de fațadă. Relația suferă, însă, prin lipsă de autenticitate. Atunci când rănile sunt ascunse, supurânde încă, atunci când emoțiile au rămas neexprimate și furia mocnește în adâncuri, iertarea nu este posibilă. Este necesar un travaliu interior prin care, sub eventuala îndrumare a psihoterapeutului, reușești să-ți recunoști și să-ți eliberezi propriile emoții, ajungi să-l privești cu empatie pe copilul care ai fost cândva, pentru ca, în cele din urmă, să te poți întoarce spre părinții tăi, capabil de o reconciliere adevărată. În cartea sa, Isabelle Filliozat ne propune o dublă călătorie: spre trecut și totodată spre viitor, învățându-ne că sunt posibile vindecarea trecutului și rescrierea viitorului, (re)clădirea relației cu părinții, astfel încât să devină autentică, profundă și vie. Cuprins Introducere I. DE CE SĂ AGITĂM APELE TRECUTULUI 1. O relație complexă 2. Disconfortul din relație 3. Interpretările și neînțelegerile 4. Este o idee bună să agităm apele trecutului? II. TRECUTUL, RĂNILE ȘI CICATRICILE 1. Cum să ne confruntăm cu adevărul 2. Abuzul de putere 3. Un obiect de iubit 4. Violul 5. Insultele, criticile și devalorizările 6. Rănile „gratuite" 7. Loviturile 8. Interdicțiile și directivele 9. Alcoolismul, tulburările psihice, părinții neliniștitori 10. Nevoile ignorate 11. Secretele și lucrurile nerostite 12. Complicitățile 13. Proiecțiile 14. Capcanele inconștientului 15. Poem III. DIN PERSPECTIVA PĂRINȚILOR 1. Povara trecutului 2. A fi mamă 3. Sentimentul de culpabilitate al mamelor 4. O mamă are dreptul de a nu-și iubi copilul? 5. Rolul jucat de inconștient 6. Poziția inconfortabilă a taților IV. DE LA RANĂ LA SIMPTOM 1. Furia reparatoare 2. Când părinții nu ascultă furia 3. „E pentru binele tău" 4. Datoria de recunoștință 5. Uitarea 6. Idealizarea 7. Tensiunea care nu este eliberată conduce la simptom V. TRAVALIUL VINDECĂRII 1. Cum să ne vedem rănile ca pe niște simptome 2. De la furia agresivă la furia constructivă 3. Cum să renunțăm la idealizare 4. Amintirile revin 5. Cum să refuzăm datoria de recunoștință 6. „Asta m-a făcut să sufăr!" 7. Furia reparatoare VI. CUM SĂ NE ÎNȚELEGEM REZISTENȚELE 1. „Nu ne judecăm părinții, îi iertăm!" 2. „Asta l-ar ucide!/Mi-e teamă că voi muri." 3. „Nu vreau să-l rănesc" 4. „Ar fi prea simplu" VII. CUM SĂ DEVENIM ADULȚI 1. Dependența 2. Cum să le întoarcem spatele părinților 3. Cum să ne părăsim părinții 4. Cum să ne acceptăm durerea 5. Cum să-l iubim pe copilul din noi VIII. ÎN DIRECȚIA RECONCILIERII 1. Când? 2. Cum să ne eliberăm de ură 3. Când părinții au plecat pe lumea cealaltă 4. De ce să scriem o scrisoare? 5. Cum să formulăm scrisoarea? 6. Cererea de reparație 7. Reacțiile părinților 8. Întâlnirea 9. Medierea psihoterapeutului 10. Poem În concluzie