Testamente trădate

Milan Kundera explorează felul în care cititorii și interpreții de mai târziu pot denatura arta. El susține că faima îi expune mai mult pe scriitori și compozitori acestui risc. Căutarea scandalurilor din viața privată le poate pune opera în umbră. La fel și încercările de a o adapta gusturilor vremii.

Aceste eseuri urmăresc schimbările prin care au trecut romanul și muzica. Ele se concentrează asupra marilor transformări din arta secolului XX. Kundera arată cum criticii folosesc proza lui Hemingway pentru a-i explica viața. Analizează cum dirijorii taie din partiturile lui Stravinski după propriul gust. Kafka și Janácek sunt principalele sale exemple. Amândoi îi datorau mult lui Max Brod. Brod avea intenții bune, dar Kundera susține că le-a înțeles greșit arta.

Cartea îmbină istoria literaturii cu o argumentație personală. Kundera urmărește trei etape în evoluția romanului european. Își cântărește și propriul loc în această istorie. Furia, neliniștea și mândria dau formă acestei laturi intime a cărții. Tonul său îmbină gravitatea cu ironia. El pune sub semnul întrebării felul în care oamenii scormonesc în viețile artiștilor.

Eseurile se adresează cititorilor atrași de proză și muzică. Se adresează și celor care cercetează felul în care oamenii înțeleg arta. Cartea a câștigat Prix Aujourd’hui în 1993. Această ediție face parte din seria de autor Milan Kundera. Vlad Russo a tradus-o.