Timpul fara despartire: un raspuns la problemele existentei noastre

Ce legatura e intre facultatile noastre de gandire si de decizie, si cunoasterea noastra, si raspunsurile pe care le cautam?Lucrurile care sunt, de undeva, trec, pentru ca nu sunt dupa o alegere de catre noi, pentru hotarari pe care le iau oamenii, cum cred ei, cum stiu sau se simt… Perceptiile noastre apar pe acest fond, starea in care noi ne gasim cu lumea…Lumea mea e un loc in care eu am uitat realitatea obiectului ei, in intunericul meu, obiect care a ramas atunci in lumea care nu e a mea.Limbajul nostru, pe care-l folosim cand comunicam, despre noi, cu ceilalti, ne spune si ceva despre inceputul existentei noastre.Timpul apare ca limita dintre adevar si neadevar, timpul in care se desfasoara laturile existentei noastre, insa nu se continua cu un timp al adevarului, nu ne comunica peal adevarului.Ci un sfarsit pentru timp, de unde ne da putere sa traim mai adevarat.Dar moartea noastra -e fara obiect..In ce depasim starea de ne-adevar, daca nu avem un obiect pentru adevar?Moartea este sfarsitul existentei, nu e sfarsitul problemei existentei, nici raspunsul la ea…Acest fapt este sensul pentru existenta noastra, prin care da o masura existentei noastre, dupa un adevar mai adanc.Raspunsul e intr-o lume primita.E lumea care nu e lumea pierderii.Raspunsul trimite inapoi, inapoi sunt ceilalti, suntem noi, ce am gandit, am facut.Raspunsul e intr-un timp ce a fost inainte, si pe care noi nu l-am cunoscut atunci, nici dupa aceea.In timpul cand nu am gasit un raspuns, undeva, nu s-a petrecut ceva contrar adevarului, iar raspunsul a fost si inainte…Raspunsul in -cheie intrebarea