Toamna la Pekin

În romanul lui Boris Vian, muncitorii încep să construiască o cale ferată. Aceasta nu are un punct de sosire stabilit. Ei lucrează în Exopotamia, un deșert care nu există. Povestea îmbină fantezia, întâmplările stranii și umorul. Personajele trăiesc cu speranțe care nu se împlinesc.

Doi prieteni iubesc aceeași femeie. Un arheolog dezgroapă obiecte încă întregi. Apoi le lovește cu un ciocan. Doctorul Mangemanche își petrece timpul construind și făcând să zboare aeromodele. El apare și în Spuma zilelor. Acești oameni ciudați trăiesc fără constrângerile vieții reale. Finalul lasă loc multor interpretări ale întâmplărilor. Totuși, bucuria rămâne de neatins.

Cartea este o traducere în limba română din colecția Globus.