Tot ce atingi devine quasar

Tot ce atingi devine quasarArcane survoleaza si cartografiaza foarte multe teritorii poetice. Uneori, Arcane e magie pura si se construieste strunind pocaluri, artefacte si ambrozie. Alteori, Arcane e acel sens abscons la care ajungem dupa foarte multe relecturi. Exista si momente in care Arcane aduce poezia in taramul geek, unde imaginatia guverneaza peste faptul cotidian. Cand intra in sfera tarotului, arcanele baleiaza intre calatoria spirituala si autoreferentialitatea care poate da nastere celor mai de impact versuri. Arcane incapsuleaza poezia sub formele sale variate: antologii tematice, debuturi surprinzatoare, reeditari indelung asteptate si experimente care potenteaza epifanii literare.Tot ce atingi devine quasar e mai mult decat o declaratie de dragoste pentru poezie in forma ei autentica, dar atent slefuita. Desi cartezian, demersul Ralucai Urse apeleaza la miscarea browniana in momentele in care textul risca sa se sufoce. Versurile de aici nu au nevoie de artificii, pentru ca, in mod organic, „blandetea germineaza” in paginile acestui volum de debut. Gasim la tot pasul imagini care ti se fixeaza pe retina si la care simti nevoia sa revii plin de entuziasm. Iti las o singura mostra aici si, daca iti place, promite-mi ca vei deschide cartea: „Am ornat crestele muntilor cu praf de cacao”. Nu-i asa ca te-am teleportat in copilarie, in fata celui mai bun desert?Andrei ZbirneaVolumul de debut al Ralucai Urse este o calatorie imagistica prin toate foitele embrionare ale fiintei feminine, prin toate coagularile si dizolvarile ei ca existenta materiala, dar si ca semn, simbol, proiectie sau vis, in toate timpurile si in toti timpii. Filmul acestei calatorii se desfasoara inainte si inapoi pe traseul minte-inima cu viteze adaptative pentru toate incongruentele vitalului. Cu un verb sincer, ascutit si interogativ, conducandu-si cititorii pe un drum al ranilor si episoadelor traumatice nu o data anihilante, poeta reuseste sa aduca, nici mai mult, nici mai putin, decat un omagiu fiintei feminine atotcontinatoare in asemenea grad incat isi contine si propria renuntare, propria lepadare. Ce vom vedea si vom trai in acest volum este tocmai spectacolul fortei, andurantei si eliberarii feminine imbracat in gesturi si limbaj poetic de mare gala. In poetica feminina actuala, era nevoie de un astfel de volum omagial.Stefania Mihalache