Traficul de fiinte umane si exploatarea persoanelor vulnerabile

Traficul de fiinte umane, privit drept o componenta a fenomenului criminal, genereaza un complex de drame omenesti care subzista actualmente si pe teritoriul statului roman, conturandu-se astfel premisele unei tari de origine in recrutarea victimelor si de tranzit in vederea exploatarii acestora.  Conceptul de „trafic de persoane” nu prezinta caracter de noutate, fiind utilizat inca de la inceputul secolului al XVI-lea ca echivalent pentru activitatea comerciala. Intr-o prima etapa, terminologia folosita nu cunostea conotatii negative, insa, un secol mai tarziu, s-a inglobat in mentalitatea colectiva o asociere a traficului, din ce in ce mai uzitata, cu vanzarea ilicita sau neloiala a marfurilor. In acceptiunea sa de debut, prin „trafic” se traducea vanzarea de droguri si de arme. Inaintand catre secolul al XIX-lea, notiunea incapsuleaza si comertul cu fiinte umane tratate drept bunuri aflate in proprietatea celui care exploateaza, persoane de altfel private de exercitarea oricarui drept si vandute in stare de sclavie. Noua legislatie penala a realizat o reconfigurare a infractiunii de trafic de persoane, fiind urmata de un amplu proces de analiza a elementelor ce compun continutul constitutiv al acesteia in vederea identificarii unor strategii optime pentru prevenirea si combaterea fenomenului.  Prezenta lucrare realizeaza o radiografie a doctrinei si a jurisprudentei in aceasta materie, stabilind reperele metodologice apte a contribui la depistarea si investigarea infractiunilor privind traficul de fiinte umane, precum si la identificarea masurilor eficiente in asigurarea unei protectii efective a victimelor fenomenului.