Trupul mamei mele

Cartea se integreaza in acel gen de literatura contemporana, am spune oarecum anticalofila, care urmareste sa redea cu exactitate si empatie experiente personale, escamotand voit cautarile stilistice pretentioase sau erudite. Propunandu-si sa reinvie universul arhaic al copilariei, autoarea apeleaza la acea memorie pura, de care amintea Henri Bergson, ce relateaza trairile in simbioza cu locul, contururile si culoarea lor in timp. Or, memoria pura, acel conglomerat de nuante, parfumuri, gesturi, tabuuri care restituie o lume apusa, dainuie doar in mintea mamei, acum exilata de boala la oras, unde traieste cu impresia ca se afla „in afara timpului, in afara vietii, ca o creanga smulsa de rafala si azvarlita-n apele revarsate ale uedului” (p. 210). (…) Inregistrand cu tenacitate gesturile, gusturile, miresmele, aspiratiile, inflexiunile vocii materne, chiar si tacerile ei, romanul Fawziei Zouari se contureaza ca un veritabil testimonio al unui univers ancestral, guvernat de figura mamei, univers care altminteri risca sa dispara in urma mutatiilor socio-politice contemporane. Alexandra Ionel